Success is not final, failure is not fatal: it is the courage to continue that counts (Winston Churchill)

marți, 16 august 2011

Orizonturi inchise


Captiv intr-o lume nebuna,
Dezlantuit pe fronturile vietii mele.
Bruscat mai ceva ca o furtuna,
Emotionat de urletele grele
Si ale societatii chinuri...

Fericirea o caut in neguri
Zadarnic, n’o gasesc...
A vietii mele planuri,
Asemeni gheata se topesc.

Iubirea pare a fi ascunsa
Cotrobai peste tot...
Inima complet distrusa,
Mai e putin, si ii dau foc.

Ma sufoc in planuri,
Dar e un razboi pierdut.
Visele se regrupeaza’n clanuri
Ma inconjoara, ma strapung.

Atat de multe...as avea de aratat,
Atat de tare...as avea de imbratisat
Atat de sus...as sari sa o gasesc,
Dar e la ani lumina departare
Sunt ravasit, nu izbutesc...

luni, 15 august 2011

4 roti. 1 sofer. 1 pasiune


            Masina a fost de la inceput un mijloc de transport pentru unii, o sursa de adrenalina pentru altii. Evolutia tehnologiei si a tot ceea ce inseamna defapt procesul de fabricatie a unei masini a evoluat enorm. E incredibil cate resurse, cata rabdare si pasiune sunt investite doar pentru crearea unui automobil. Tocmai de aceea masina a ajuns sa fie, dupa parerea mea, un obiect de arta. Nu exista masini frumoase sau masini urate: masinile considerate urate sunt si vor ramane diamante neslefuite. Designul e de cele mai multe ori impins la limite, iar tehnica ce pune in miscare arta pe 4 roti atinge perfectiunea. Niciodata masinile nu au facut atat de mult pentru sofer cat fac cele ce ies pe poarta fabricilor in ziua de azi. Sofatul devine tot mai banal, soferul simtind tot mai putin masina si felul ei de a rula. Electronica a castigat din pacate un razboi. Tot ea a schimbat pentru totdeauna sportul cu motor, si implicit, masinile de strada. Sunt vremuri apuse cele in care un pilot de Formula 1 isi folosea fiecare particica a muschilor pentru a stapani monoposturi de sute de cai putere. Acum, puterea e mai mica, pilotul e solicitat mai putin, iar gadgeturile il asista in fiecare viraj de pe circuit. E pacat, pentru cei pasionati desigur....Ma regasesc si eu printre acestia (in limitele impuse de realitate hehe) si deseori imi zboara gandul aiurea si imi imaginez vremurile cand Ayrton Senna domina campionatele de F1, luptand pe circuit cu Alain Prost, si mai tanarul Schumacher, pe atunci la inceputul carierei. Dar toata evolutia din domeniul auto, toate schimbarile ce s-au produs inevitabil, au dus la un boom in industria constructoare de masini: vehiculele sunt mai sigure ca niciodata, mai eficiente si nu in ultimul rand, eco-friendly.
            Ca o parere personala, asistam la o revolutie in segment. Nu e foarte vizibila, dar ea are loc. Majoritatea marcilor lanseaza si deja integreaza  pe modelele de serie, motoare tot mai mici, dar cu o putere la fel de mare ca al motoarelor din vechiile generatii. E de inteles, consumul e mai mic, emisiile de CO2 sunt mai reduse. Practic, se pregateste incet terenul pentru viitorul apropiat, cand masinile vor folosi energii alternative, modele cu propulsor electric existand deja. Lucrul acesta e vizibil si in sportul cu motor: wrc-ul a optat pentru masini din segmentele inferioare, in F1 lumea e tot mai preocupata de consum si emisii; sa nu uitam, inca sportul cu motor e “acoperit” de ice age-ul crizei economice oricat ne-am bate in piept ca totul a revenit la normal.
            Oricum o luam, pasiunea de a conduce exista in fiecare din noi, mai mult sau mai putin. Fie ca ducem copiii la scoala, fie ca ne plimbam intr-o decapotabila pe Coasta de Azur, fie ca facem o “liniuta” intre semafoarele din oras. Faptul ca rulam pe 4 roti, ca depindem de masina, de sosea, de felul in care reactionam si luam deciziile, condusul ramane unic. Genereaza emotie, adrenalina, placere, autocontrol, libertate de miscare si nu in ultimul rand arta, prin felul de a fi al masinii, ori prin felul de a conduce al soferului.
            Ori de cate ori ne urcam la volan trebuie sa ramanem responsabili fata de tot ceea ce ne inconjoara, pentru ca strada ramane o jungla, iar animalele suntem noi. Iti multumesc industrie auto ca existi.... !

miercuri, 3 august 2011

Destin

Un ocean de ganduri grave...
Cu greu spre casa eu pasesc,
Nimic nu e ceea ce pare
Totul in jur e nefiresc.

Ma uit spre soare cu ardoare
Sa fie el darul dumnezeiesc?
Am o singura curiozitate mare
La ea niciun raspuns nu mai primesc.

Arunc ochii-n departare...
Lumea cade pe pamant.
Precum pasarile calatoare
Doborate de al vietii crivat crunt.

De ce destinul urmareste oare
Sa aleaga drumul frant?
Nu e viata prea frumoasa
Ca sa alergam prin ea razand?

marți, 2 august 2011

Roman in Romania "mea"

Ce suntem? Romani. Ok, am lamurit-o si pe asta. Dar vezi tu, a fi roman nu e intotdeauna cea mai buna eticheta. Am avut ocazia recent sa ies din tara, nu departe de granita, si sa ma intorc cu acelasi gust amar cu care ma intorc ori de cate ori parasesc tarisoara natala. Care ar fi acel gust amar?  Ei bine, tarisoara noastra sta pe loc. "Nimic nu mai e la fel...copilaria s-a maturizat sever", e un pasaj dintr-o melodie mult prea adevarata pentru ai mei 20 de ani impliniti. Am ajuns la varsta in care realizez ca viitorul nu suna prea bine. Nu pentru mine, nu pentru familia mea, nu pentru cei din jurul meu - o enumerare fara predicat, la fel ca tara noastra "fara predicat". Avem o tara de invidiat, superba, cu un popor de nedescris in cuvinte. Dar nu ne putem face auziti. Ceva ne face sa incasam palma dupa palma si sa ramanem adanciti in namolul cu care deja ne-am obisnuit. Sa revin la ideea initiala... imi este ciuda ca nu suntem asemeni statelor din vest: infrastructura, turism, obiceiuri promovate, simplitatea ideii de a trai, de a fi om, de a fi respectuos, de a respecta si de a fi respectat, de a fi mandru si de a purta mandria si peste hotare. Mandria ca suntem romani reusim sa o purtam si noi peste hotare intr-o oarecare masura, si spre fericirea mea, sunt romani care au ajuns "departe", asigurandu-si un viitor care Romania nu l-ar fi putut oferi.

Dau cu capul de grinda de sus...sunt blocat!? Nu intre cei 4 pereti ai camerei mele, ci intr-un mediu ostil: tara mea. Frumosul si ostilul sunt doi termeni care se bat cap in cap si totusi se aplica amandoi Romaniei. Seara inainte sa adorm gandurile mele o iau razna...zboara peste meleaguri numai de ele stiute, si parca doar in acele momente reusesc sa ma deconectez de la viata gri de zi cu zi. Pai sigurrrrr....exagerez, nu? Doar is tanar...ce stiu eu ce e viata? Ce sunt alea greutati si probleme? Mmmda. Adevarat. Nu stiu multe, dar stiu ca locul meu nu e aici, si fiecare zi ce trece devine o treapta tot mai inalta pentru mersul meu agale...