Captiv intr-o lume nebuna,
Dezlantuit pe fronturile vietii mele.
Bruscat mai ceva ca o furtuna,
Emotionat de urletele grele
Si ale societatii chinuri...
Fericirea o caut in neguri
Zadarnic, n’o gasesc...
A vietii mele planuri,
Asemeni gheata se topesc.
Iubirea pare a fi ascunsa
Cotrobai peste tot...
Inima complet distrusa,
Mai e putin, si ii dau foc.
Ma sufoc in planuri,
Dar e un razboi pierdut.
Visele se regrupeaza’n clanuri
Ma inconjoara, ma strapung.
Atat de multe...as avea de aratat,
Atat de tare...as avea de imbratisat
Atat de sus...as sari sa o gasesc,
Dar e la ani lumina departare
Sunt ravasit, nu izbutesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu