Un ocean de ganduri grave...
Cu greu spre casa eu pasesc,
Nimic nu e ceea ce pare
Totul in jur e nefiresc.
Ma uit spre soare cu ardoare
Sa fie el darul dumnezeiesc?
Am o singura curiozitate mare
La ea niciun raspuns nu mai primesc.
Arunc ochii-n departare...
Lumea cade pe pamant.
Precum pasarile calatoare
Doborate de al vietii crivat crunt.
De ce destinul urmareste oare
Sa aleaga drumul frant?
Nu e viata prea frumoasa
Ca sa alergam prin ea razand?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu