Success is not final, failure is not fatal: it is the courage to continue that counts (Winston Churchill)

marți, 2 august 2011

Roman in Romania "mea"

Ce suntem? Romani. Ok, am lamurit-o si pe asta. Dar vezi tu, a fi roman nu e intotdeauna cea mai buna eticheta. Am avut ocazia recent sa ies din tara, nu departe de granita, si sa ma intorc cu acelasi gust amar cu care ma intorc ori de cate ori parasesc tarisoara natala. Care ar fi acel gust amar?  Ei bine, tarisoara noastra sta pe loc. "Nimic nu mai e la fel...copilaria s-a maturizat sever", e un pasaj dintr-o melodie mult prea adevarata pentru ai mei 20 de ani impliniti. Am ajuns la varsta in care realizez ca viitorul nu suna prea bine. Nu pentru mine, nu pentru familia mea, nu pentru cei din jurul meu - o enumerare fara predicat, la fel ca tara noastra "fara predicat". Avem o tara de invidiat, superba, cu un popor de nedescris in cuvinte. Dar nu ne putem face auziti. Ceva ne face sa incasam palma dupa palma si sa ramanem adanciti in namolul cu care deja ne-am obisnuit. Sa revin la ideea initiala... imi este ciuda ca nu suntem asemeni statelor din vest: infrastructura, turism, obiceiuri promovate, simplitatea ideii de a trai, de a fi om, de a fi respectuos, de a respecta si de a fi respectat, de a fi mandru si de a purta mandria si peste hotare. Mandria ca suntem romani reusim sa o purtam si noi peste hotare intr-o oarecare masura, si spre fericirea mea, sunt romani care au ajuns "departe", asigurandu-si un viitor care Romania nu l-ar fi putut oferi.

Dau cu capul de grinda de sus...sunt blocat!? Nu intre cei 4 pereti ai camerei mele, ci intr-un mediu ostil: tara mea. Frumosul si ostilul sunt doi termeni care se bat cap in cap si totusi se aplica amandoi Romaniei. Seara inainte sa adorm gandurile mele o iau razna...zboara peste meleaguri numai de ele stiute, si parca doar in acele momente reusesc sa ma deconectez de la viata gri de zi cu zi. Pai sigurrrrr....exagerez, nu? Doar is tanar...ce stiu eu ce e viata? Ce sunt alea greutati si probleme? Mmmda. Adevarat. Nu stiu multe, dar stiu ca locul meu nu e aici, si fiecare zi ce trece devine o treapta tot mai inalta pentru mersul meu agale...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu